Este esențial ca angajatorul să încurajeze denunțarea ca mijloc de vârf de spirit pentru a raporta greșelile. Dar ce se întâmplă atunci când un angajat raportează problema altcuiva decât angajatorul său?
Pot exista mai multe motive pentru a nu sufla fluierul direct angajatorului:
- organizația nu are niciun canal de raportare disponibil pentru denunțători
- avertizorul nu este conștient de canalele de raportare existente în cadrul organizației
- avertizorul se teme de consecințele potențiale ale raportării problemei
- avertizorul se îndoiește că orice acțiune rezonabilă trebuie luată după ce raportează problema
Există anumite acțiuni atenuante pe care un angajator le poate lua pentru a aborda motivele enumerate mai sus. Dispunerea de politici și proceduri clare și bine comunicate contribuie la încurajarea problemelor de raportare la nivel intern. Un alt factor crucial este cultura cu organizația - trebuie să sprijine transparența și încrederea.
Dacă organizația nu reușește să furnizeze și să comunice un canal clar de raportare pentru denunțători și nu folosește cultura care salută transparența și încrederea, angajații pot alege să abordeze organismele externe cu preocupările lor. Acestea pot include mass-media socială sau tradițională, autorități de reglementare a pieței sau organisme de conducere.
Un angajat care raportează presei se poate aștepta să-și piardă drepturile legale privind denunțarea. Există circumstanțe specifice în care un angajat poate merge la mass-media fără
pierzându-și drepturile. Aceștia trebuie să fie siguri că orice informație pe care o raportează este în mod substanțial adevărată. De asemenea, este posibil ca avertizorul să aleagă să meargă la mass-media dacă consideră în mod rezonabil că angajatorul său îi poate supune „prejudiciului” sau poate distruge dovezile dacă raportează intern.
